Multumesc

---

Multumesc pentru oamenii ce mi-au iesit in cale. Cei care au fost si cei care sunt. Vor fi mereu o parte din mine asa cum fiecare stea e parte din lumina noptii.

Oamenii m-au crescut, oamenii m-au educat, oamenii au creeat companii si m-au angajat, oamenii mi-au tras palme si oamenii m-au iubit. Oamenii au creeat filosofii si oamenii au gasit metode, oamenii au perfectionat cunoasterea si mi-au transmis-o.

Oamenii sunt instrumentul prin care Dumnezeu imi ofera lectiile si rasplata, si imi arata muzica sferelor. Ma rog sa fiu un instrument bun, si sa vibrez in armonie. Si oare nu e de datoria noastra sa avem grija unii de altii? Sa ne acordam, sa ne lustruim, sa ne sustinem unii pe altii? Pentru ca sa putem canta impreuna o simfonie. Pentru ca Dumnezeu sa cante prin noi si pentru noi o capodopera.

Ai grija de oamenii din jurul tau. Prin ei iti vin lectiile si cresterea.

---

Love

---

Cuvintele rostite la inceputul timpului inca inspira:

---

YES, I CAN ! ! !

---

Cred cu tarie ca pot sa infaptuiesc orice tel pe care sufletul meu mi-l cere!

Cred cu tarie ca nu exista probleme, exista numai oportunitati de a invata!

Cred cu tarie ca orice situatie poate fi depasita, si daca inca mai persista inseamna ca nu am aflat inca modul optim in care se poate face asta!

Cred cu tarie ca energia si optimismul meu nu sunt conditionate de vreme, de altii sau de istorie.

YES, I CAN!
Just throw it at me!

---

Robbins

---

Unii oameni intra in viata ta, isi fac treaba, apoi pleaca. Unii raman mereu acolo.

It's the river flowing. unii oameni sunt pietre, raman mereu pe loc. Te lovesti de ei, te scuturi si plutesti mai departe cu lectia invatata.

Alti oameni sunt crengi. te mai agati de ei cand incepi sa te scufunzi.Poate se rup si vin langa tine sa pluteasca o vreme alaturi.

Alti oameni sunt frunze. Ti-o iau mult inainte si plutesc zglobii prin valtoare.

The river keeps flowing...

Unii oameni construiesc barci. Aduna crengi, aduna frunze, le leaga impreuna, le fac sa pluteasca impreuna in aceeasi directie.

Unii oameni cred ca plutesc in deriva pe mare si ca nu exista nici fluviu nici directie nici motiv.
 Si probabil considera ca DEXul s-a format printr-o mare explozie intr-o tipografie.

Some would rather be right than be in love.

---

despre calatorie

---

Imi place sa calatoresc.

Cui nu?

Este revigorant. In primul rand implica sa-ti misti trupul, activitate mult ignorata in ziua de azi. Sangele incepe sa se miste.

Orice calatorie incepe cu o despartire. O debarasare. O curatire. Cand pleci la drum nu-ti poti lua prea multe cu tine. Alegi sa iei ceea ce este absolut necesar. Cu ocazia asta iti poti da seama de doua lucruri:
1. Ceea ce iei cu tine este necesar mai degraba atingerii scopului calatoriei, nu tie.
2. Lucrurile necesare cu adevarat tie sunt foarte putine. (atunci de ce ne inconjuram de atatea lucruri in mod obisnuit?)

"A rolling stone gathers no moss" zice vorba englezului. Pietrei nu-i trebuie decat piatra ca sa fie ea insasi.

Ce iti poate fi necesar de fapt? Intr-o calatorie scopul momentan al vietii tale se schimba. "rolul pe care il joci in filmul vietii tale"

Iei cu tine doar ceea ce conteaza. Si ce conteaza de fapt?

Iei cu tine ultima imagine a oamenilor pe care ii lasi in urma. De acolo ei evolueaza pe doua drumuri: unul este drumul pe care ei evolueaza in imaginatia ta, celalalt este drumul pe care evolueaza in realitate.
La intoarcere o sa te uiti in ochii lor si o sa vezi poate ca cele doua drumuri nu se intalnesc. "Te-ai schimbat" ii zici. normal ca s-a schimbat. cu totii ne schimbam. ceea ce vrei sa zici este ca "ai deviat de la drumul pe care te pusesem in capul meu...

La intoarcere gasesti ca nu ai nevoie de toate lucrurile de care te inconjurai si de care te-ai lipsit pe drum. acum iti stau in cale. Nici drumul lor nu s-a impletit cu drumul tau. Le arunci. Cu oamenii se intampla la fel. E mai greu insa. Fiecare calatorie imi recicleaza prietenii.

Strabunii nemti aveau un cult al calatoriei: Das Wander. Tanarul care dorea sa devina om isi lua desaga intr-o mana si carnetul de calatorie in cealalta (wanderbuch) si pornea pe jos, din breasla in breasla, din sat in sat, din oras in oras, ca sa invete meserie si viata.

Mergi un an pe jos, dai de greu, de ploi si foame. Poate inspiri un scriitor sa compuna un bildungsroman pe tema asta. Ajungi dupa un an in satul tau si vezi ca nimic nu mai e la fel. Faci poate si un mic soc psihic. Nu te mai integrezi... Cum ai putea. Tu nu mai esti acelasi, locul nu mai e acelasi. Sufletul stie doar de inainte. Si poti sa-l ajuti, sa-l hranesti ca sa zboare tot inainte, sau poti sa i te agati de gat ca o piatra de moara si sa incerci sa-l opresti. Nu o sa ai decat ocazia sa te perpelesti o vreme intr-o lupta stupida. Nu te-ai intors.

You can never really go back.

---

Imaginatia II

In continuarea partii I si cu impletituri de aici.

---

Ce vezi mai sus?

"Lumea de azi este dominata fara precedent de catre producerea de imagini."
Ceea ce vezi mai sus, desi evoca in imaginatie un straniu sentiment de liniste si libertate la asfintit de soare pe malul marii, nu corespunde mediului real in care privitorul se afla.

Intr-un anumit sens se poate spune ca arta scurtcircuiteaza partea senzoriala si se adreseaza direct partii imaginative a omului. Iar efectele catre partea spirituala sunt de o aceeasi natura cu efectele provenite din imaginatia hranita cu senzatiile provenite din mediul real. Putem spune ca, in masura in care suntem absorbiti de imagine si detasati de restul inputurilor senzoriale este ca si cum am fi pe malul marii.

Daca adaugam sunetul valurilor si daca facem ca imaginea sa se si miste gradul de imersiune creste simtitor. 

De aici meritul artei in genere de a ne hrani spiritul. Tot de aici pericolul civilizatiei urbane hypersaturata de influxuri informationale ce tind sa inlocuiasca imaginatia proprie.
Publicitatea stradala, televizorul, radioul, chiar si muzica pe care voit o ascultam aduc cu ele in imaginatia noastra senzatii ce ne sunt straine, dar care le interiorizam in spirit ca ale noastre. Ele devin hrana sufletului nostru.

Este bine inteles o pledoarie pentru bine, frumos, adevar, iubire, intelepciune si speranta, singurele ingrediente sanatoase pentru suflet.

---

Imaginatia I

---

De curand, prin bunavointa unei bune prietene, a ajuns la urechile mele o conferinta a lui HR Patapievici despre ceva. A ajuns printr-un aparat mai ciudat, care stie sa redea sunetul asa cum ii este servit si nimic altceva, asa ca nu pot impartasi titlul conferintei, sau alte detalii. Imi pare rau, vocea insa o recunosc.

Modelul cu care operam este urmatorul:
Omul este compus din:

• parte senzoriala - ce se manifesta in lume, in fizic. include corpul, instrumentele de perceptie si de actiune
  
• parte spirituala - ce se manifesta in 'abstract'. cuprinde emotiile, sufletul , spiritul, partea care opereaza cu idei pure si cu abstractiuni.
• a treia parte este cea care face legatura intre cele doua, partea care intregeste treimea si care face ca totul sa functioneze impreuna. (stiati ca treimea este omniprezenta? +,-,0 ; gand,actiune,concretizare ; cunoscator, cunoscut, cunoastere ; etc.)

Tocmai aceasta a treia parte este principala in povestea noastra. Ea este imaginatia.

Imaginatia face legatura intre lumea abstracta a ideilor pure si lumea concreta a ideilor pline de substanta (la propriu).
Inainte de a trece in fapta, orice gand este intai derulat in mintea noastra, evaluat inainte de a fi infaptuit, pre-simtit.
Inainte de a se face cuvant, un gand este verbalizat inauntrul mintii noastre - auzit in imaginatie.
Inainte de a se face desen, un gand este vizualizat in cap ca o imagine mentala - imagi-nat.

Prin acest proces spiritul devine materie.
Aceeasi imaginatie serveste si scopului invers: a asimila materia si a modela spiritul, atunci cand senzatiile simturilor sunt convertite in intelesuri. Atunci cand imaginea formata din trei linii albe pe un dreptunghi verde este convertita in intelesul 'autostrada' si sufletul prinde aripi. (care in loc sa-l inalte, il lasa si mai greu pe piciorul drept)

Mintea este un lucru naravas. Odata pornita (la nastere) continua sa debiteze ganduri intr-un ritm impresionant, fara oprire.
Va propun urmatorul exercitiu:

Inchideti ochii pentru un minut si nu va ganditi la nimic

La sfarsitul minutului deschideti ochii si amintiti-va la ce v-ati gandit. Poate nu au fost ganduri "auzite" ci doar imagini, flashuri, sau actiuni care s-au derulat in imaginatie cu o logica stiuta sau nu.

Imaginatia este intr-adevar neastamparata. dar ea nu este sufletul. ea este doar intermediarul, care asculta de o structura si un mod de functionare propriu. Pentru a ajunge in lumea ideilor pure omul trebuie sa-si struneasca imaginatia. Paritele Cleopa sfatuia intr-una din cuvantarile sale despre rugaciune, ca ultimul obstacol al omului care vrea sa se roage profund este imaginatia. Cand te rogi, nu trebuie sa vezi nici cruce, nici icoane, nimic. Caci acolo este imaginatia, nu spiritul. Iar spiritul este cel ce-l vede pe Dumnezeu

:va urma:

---