Cui nu?
Este revigorant. In primul rand implica sa-ti misti trupul, activitate mult ignorata in ziua de azi. Sangele incepe sa se miste.
Orice calatorie incepe cu o despartire. O debarasare. O curatire. Cand pleci la drum nu-ti poti lua prea multe cu tine. Alegi sa iei ceea ce este absolut necesar. Cu ocazia asta iti poti da seama de doua lucruri:
1. Ceea ce iei cu tine este necesar mai degraba atingerii scopului calatoriei, nu tie.
2. Lucrurile necesare cu adevarat tie sunt foarte putine. (atunci de ce ne inconjuram de atatea lucruri in mod obisnuit?)
"A rolling stone gathers no moss" zice vorba englezului. Pietrei nu-i trebuie decat piatra ca sa fie ea insasi.
Ce iti poate fi necesar de fapt? Intr-o calatorie scopul momentan al vietii tale se schimba. "rolul pe care il joci in filmul vietii tale"
Iei cu tine doar ceea ce conteaza. Si ce conteaza de fapt?
Iei cu tine ultima imagine a oamenilor pe care ii lasi in urma. De acolo ei evolueaza pe doua drumuri: unul este drumul pe care ei evolueaza in imaginatia ta, celalalt este drumul pe care evolueaza in realitate.
La intoarcere o sa te uiti in ochii lor si o sa vezi poate ca cele doua drumuri nu se intalnesc. "Te-ai schimbat" ii zici. normal ca s-a schimbat. cu totii ne schimbam. ceea ce vrei sa zici este ca "ai deviat de la drumul pe care te pusesem in capul meu...
La intoarcere gasesti ca nu ai nevoie de toate lucrurile de care te inconjurai si de care te-ai lipsit pe drum. acum iti stau in cale. Nici drumul lor nu s-a impletit cu drumul tau. Le arunci. Cu oamenii se intampla la fel. E mai greu insa. Fiecare calatorie imi recicleaza prietenii.
Strabunii nemti aveau un cult al calatoriei: Das Wander. Tanarul care dorea sa devina om isi lua desaga intr-o mana si carnetul de calatorie in cealalta (wanderbuch) si pornea pe jos, din breasla in breasla, din sat in sat, din oras in oras, ca sa invete meserie si viata.
Mergi un an pe jos, dai de greu, de ploi si foame. Poate inspiri un scriitor sa compuna un bildungsroman pe tema asta. Ajungi dupa un an in satul tau si vezi ca nimic nu mai e la fel. Faci poate si un mic soc psihic. Nu te mai integrezi... Cum ai putea. Tu nu mai esti acelasi, locul nu mai e acelasi. Sufletul stie doar de inainte. Si poti sa-l ajuti, sa-l hranesti ca sa zboare tot inainte, sau poti sa i te agati de gat ca o piatra de moara si sa incerci sa-l opresti. Nu o sa ai decat ocazia sa te perpelesti o vreme intr-o lupta stupida. Nu te-ai intors.
You can never really go back.
