despre filme

---

De ce ne uitam la filme?

De lene.

Pe vremuri aveam povesti, aveam foc si cu putin noroc aveam si o cana cu ceai in care sa ne atintim ochii, in timp ce mintea noastra umbla departe prin tari de peste sapte mari, leganandu-se in cadenta sfatoasa a unui povestitor.

Mai tarziu am invatat sa citim, si ne-am debarasat de povestitor, mintea noastra putand zbura la vointa din viata pe care o traim intr-una mai aventuroasa, mai romantica sau mai intelectuala, sau intr-alta la fel de banala, dar care macar e necunoscuta.

Dupa care s-au inventat filmele, si brusc mintea noastra a fost upgradata cu 3Dfx, Dolby Surround si virtual animation.

Oricare ar fi metoda, scopul este acelasi. Ia o pauza. Pune-ti existenta pe hold un pic si scufunda-te intr-o lume de senzatii si trairi noi, care ne scapa in viata noastra obisnuita.
Pana la urma viata se masoara dinafara in realizari, iar dinauntru in trairi.

Eu unul sunt selectiv cu trairile noi pe care le degust din arta. Imi plac precum apa de izvor: Limpezi, clare, proaspete, revigorante, si vorba cantecului "mai repede, ca mor".

Paris (2008) este unul din filmele care mi-a placut. A reusit sa ma prinda de la inceput si sa ma tina acolo pana la sfarsit. A creat o lume clara, in care dragostea e dragoste, aventura e aventura, flirtul e flirt, angoasele sunt omenesti, si viata e o impletire din toate astea si mai multe, invartite peste mana si impletite unele cu altele intr-o tesatura cu model, care e vizibila doar privitorului, celui aflat in afara, celui care stie totul despre povestea fiecaruia.

---